De ce e criticat Elon Musk de când a preluat Twitter-ul

Pentru că tot am discutat recent de Elon Musk ca nou șef al Twitter-ului : dincolo de discuțiile și jocurile noastre publicitare cu apariția și dispariția lui de la Castelul Bran, care confirmă că în castelul respectiv se petreceau tot felul de fenomene paranormale cu apariții și fantome :), Elon se află nu doar în atenția noastră, a românilor, ci chiar și în atenția lumii întregi, iar asta din motive mult mai serioase și mai sensibile decât cele de tip cancan. Motive care în esență se referă la orientarea lui ideologică. Probabil ați aflat deja că imediat după ce a venit la șefia Twitter Elon Musk a dat afară aproape jumătate din angajați . Bine, dacă e să discutăm pe cifre, numărul lor nu este foarte mare, pentru că Twitter, chiar dacă este o platformă răspândită în toată lumea, nu are un personal care să se compare cu cel al altor giganți ai industriei IT. De exemplu, Microsoft are circa 220.000 de angajați, în timp ce Google circa 156.000; Twitter avea doar 7500. Dar oricum, Musk a

Și totuși, cum să nu ne mai spălăm?

Există discuția asta despre dușuri mai puține ca să economisim gazul pe care o tot vedem promovată în presă și mass-media de către mințile luminate, care urmează directivele UE. Să zicem că majoritatea celor care aud astfel de sfaturi pur și simplu le ignoră, sau cel puțin eu unul presupun că nici măcar nu-i bagă în seamă pe respectivii lideri de opinie, dar dacă ar fi să abordăm subiectul la modul serios, cum adică să te speli mai puțin? Că totuși, asta frizează absurdul. Dar apropo de dușuri, un mic banc. Cică pe vremea celui de-al doilea război mondial, naziștii dintr-un lagăr îi bagă pe deținuți în cabinele de duș și îi gazează. După oră, deschid ușa de la dușuri și ce văd: toți prizonierii erau morți, afară de trei inși care erau negri la față și care jucau cărți. "Dar cu voi ce-i, mă?" îi întreabă germanii. "Noi suntem mineri de la Copșa Mică. Și închide ușa, că iese gazul!" îi răspund eu. Mi-am amintit de bancul ăsta de la corelația dintre duș și gaz: făcând

Cum v-au afectat viața ultimii doi ani?

Mi-am dat seama că nu v-am pus niciodată întrebarea din titlu pe acest blog: dragii mei, cum v-au afectat viața ultimii doi ani? Sau, mai bine zis, ultimii doi ani și jumătate. Pentru că nu au fost chiar doi ani obișnuiți. Chinezii au un proverb: "Fie ca să trăiești vremuri interesante!". Și chiar că au fost interesante! Mai întâi, am avut o pandemie de circa doi ani, fără ca totuși să avem și o epidemie. Asta-i ca și cum am avea un imperiu fără să avem o țară. Am stat în case, iar în unele magazine ni s-a permis să intrăm doar cu dovada că ne-am vaccinat. Am purtat măști atât în spațiile închise, câtși în aer liber, pe stradă. Și pur și simplu o perioadă nu am avut voie să ieșim din casă fără adeverință pe proprie răspundere și un motiv serios! Cine și-ar fi putut închipui, cu câțiva ani în urmă, că ni se vor impune astfel de restricții? Apoi, a venit războiul. Mă rog, nu la noi, ci la vecini, în Ucraina. Îndată ce a venit războiul, au căzut restricțiile și a murit pandem

Utilitatea unui ceas cu cuc

O prietenă virtuală întreabă pe Facebook: Caut ceva si nici nu stiu exact ce caut. Exista vreun dispozitiv simplu de utilizat de un batran, care sa spuna cu vorbe cat e ora? Un ceas vorbitor sau ceva de genul? Vine ziua bunicii si ea nu mai vede deloc si mereu intreaba cat e ceasul. Mi-ar placea sa ii pot oferi ceva care sa o ajute in acest sens. Multumesc anticipat daca stiti spre ce sa ma indrumati.

Copiii sunt nesimțiți

Primul meu impuls a fost să pun la titlu Copiii din ziua de azi sunt nesimțiți , dar apoi mi-am dat imediat seama că probabil nu este o problemă a vremurilor de azi, ci a tinerelor generații dintotdeauna. Aceste tinere generații sunt mai imature și au tendința să se creadă buricul pământului. De la ce a plecat cugetarea de mai sus? Ieșisem mai devreme pe balcon și am văzut niște prichindei care băteau mingea. Destul de tare, pe un trotuar care, chiar dacă este larg, nu este făcut pentru joacă, ci pentru circulat. Au trecut pe acolo două femei în vârstă iar una dintre ele l-a admonestat pe băiețelul care avea mingea. Acesta a început să se strâmbe la ea, sau să facă într-un fel mișto de ea. Asta fiind, după cum spuneam, un semn de nesimțire. Dar cred că și noi, în copilărie, am fost așa. Nu toți, dar unii cu siguranță. Îmi aduc aminte cum mă jucam într-un fel de părculeț din fața blocului făcut mai mult pentru decor decât pentru joacă (nu era parc clasic, cu bănci și alei, cu un cadran

Omul cu un cap imens

Am văzut la cineva pe Facebook imaginea unui om care avea un cap imens. Bine, dimensiunile fizice ale capului respectiv erau perfect normale. La altceva mă refer prin imensitate. Dar mai bine să vă arăt poza:

Un shoot de Jägermeister

Un banc pe care l-am auzit recent: