Știu că titlul este dur și polarizant. Pe de-o parte, nu te-ai aștepta la astfel de afirmații categorice despre un președinte de stat. Și mai ales chiar despre președintele Statelor Unite ale Americii. Pe de altă parte, SUA este aliatul și partenerul nostru strategic, așa că poziționările de acest tip pot fi privite ca emanând din alte zone, obscure, sau având la bază alte interese (de demantelare a coeziunii occidentale, fapt care ar favoriza Rusia). Și totuși, din păcate trebuie să recunoaștem adevărul: înainte ca dușmanul să ne faulteze, ne faultăm singuri. Începând chiar de la Casa Albă.
Demonstrația cea mai elocventă ne vine poate dintr-un articol de pe Ergo Scribo, unde se face o trecere în revistă a declarațiilor lui Donald Trump de pe platforma Truth Social (rețeaua lui socială, unde își postează de regulă mesajele și anunțurile publice) cu privire la războiul din Iran și situația din Orientul Mijlociu începând din 14 martie și până pe 23 martie (acum 3 zile). Dacă urmăriți succesiunea mesajelor selectate, veți observa că președintele american ba zice una, ba zice alta, ba i-a distrus pe iranieni, ba mai are de furcă cu Strâmtoarea Ormuz, ba și-a îndeplinit obiectivele înainte de termen și se poate retrage liniștit, ba le dă un ultimatum iranienilor, ba se contrazice singur în cadrul aceleiași postări (afirmând că i-a decimat pe iranieni din toate punctele de vedere, dar rugându-se de celelalte țări să trimită nave militare în zonă pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz) etc.
Se vede așadar că Trump este foarte schimbător și instabil. Putem completa acest lanț al postărilor citate la ambele capete ale lui. Mai întâi, instabilitatea președintelui american nu a început odată cu războiul de anul acesta, pentru că anul trecut el declara că a distrus complet ("OBLITERATED") facilitățile nucleare ale Iranului, care nu va mai pune probleme în viitorul previzibil. Și totuși, la mai puțin de un an distanță lansează un nou atac, care degenerează într-un război, invocând același pretext al înarmării nucleare iraniene. Înseamnă că fie anul trecut nu a distrus nimic și ne-a mințit, fie anul ăsta Iranul nu mai are uraniu îmbogățit și ne-a mințit acum. La capătul celălalt, șirul de postări citate se încheie după cum spuneam pe 23 martie, când Trump scrie CU MAJUSCULE că e încântat de faptul că Iranul s-a arătat deschis la dialog și poartă cu el discuții și negocieri constructive și promițătoare, așa că anulează sau suspendă ultimatului pe care i-l dăduse în urmă cu o zi sau două. Dar, din 23 martie și până acum, Iranul a confirmat că nu poartă niciun fel de discuție cu Donald Trump, ridiculizându-l...
Dacă a avea un președinte instabil este riscant sau periculos pentru economia și securitatea țării sale, și dacă atunci când președintele respectiv își are sediul în Biroul Oval riscul se extinde și generalizează la nivelul întregii planete, un președinte instabil care a pornit deja un război cu Iranul, a cărui durată iată că se apropie deja de o lună și care periclitează distribuția de petrol și siguranța energetică a omenirii, este un dezastru în desfășurare. QED
Comentarii
Trimiteți un comentariu