Într-o zi, merg eu frumos la Kaufland cu bicicleta, pentru niște cumpărături ușoare. Îmi las bicicleta în zona de parcare a bicicletelor, o securizez cu un cordon anti-furt, și intru în magazin, dar uit în coșul de bagaje al bicicletei o plasă pe care o aveam rămasă acolo. Îmi aduc aminte de ea pe parcurs, în timp ce făceam cumpărături. Nu-i nimic, o s-o am la ieșire.
După cum v-ați dat deja seama, sunt român, și, ca orice român, am plase și pungi. Am chiar o pungă în care țin alte pungi, iar plasele le refolosesc până când ajung într-o condiție în care nu le mai pot refolosi, iar atunci le arunc, adeseori după ce le umplu cu gunoi menajer. Așadar, o plasă la mine este campioană multiplă la cumpărături, după care sac menajer. Nu văd care-i șmecheria în a arunca plasele și a cumpăra altele noi la fiecare drum în magazin. Refolosindu-le, economisesc bani și reduc cantitatea de plastic cu care poluăm planeta.
Dar să închid paranteza și să revin la poveste. După ce am ieșit din magazin, am constatat că plasa din coșul de cumpărături atașat bicicletei a dispărut. Cineva mi-a furat plasa! Partea interesantă este că la bicicletă erau și chestii mult mai valoroase decât o plasă, cum ar fi niște faruri sau un aparat de măsurare a vitezei, afișare a orei etc, care puteau fi luate ușor, că nu erau protejate. Dar nu. Hoțul mi-a lăsat aceste accesorii neatinse, și mi-a furat doar o plasă, mult mai ieftină.
Presupun că a făcut asta pentru că a ieșit din magazin și a constatat că n-a luat suficiente plase pentru câte cumpărături are și s-ar putea să i se rupă, sau este un alt român ca mine și la intrarea în magazin și-a dat seama că și-a uitat plasa acasă. Și, pe aceste considerente, îl iert. :)
Comentarii (0)