Treceți la conținutul principal

Cu zâmbetul pe buze

În timp ce noi citim presa, mergem la vot și ne punem speranțele în aleșii noștri, aceștia își duc propriile lor lupte și își apără propriile lor interese. Acum câteva zile, coaliția PSD-ALDE-UDMR, de fapt Liviu Dragnea, o propunea pentru funcția de prim-ministru pe turco-tătara (dacă nu mă înșel) Sevil Shhaideh. Ieri perședintele nostru sas, Klaus Iohannis, a anunțat că a respins această propunere. Vă redau clipul.



Știți ce am observat eu urmărind acest clip? Că la final, Iohannis nu se poate abține să nu schițeze un zâmbet. Și, în timp ce o serie de analiști politici comentează rațiunile deciziei președintelui, în timp ce presa își dă cu părerea (sau scrie la comandă, după caz) despre motivele care au stat la baza ei, eu vreau să comentez zâmbetul. Da, un simplu gest uman. Nu mă interesează politica acum, nu mă interesează Constituția Româniai, nu mă interesează CCR și nici simpatiile soțului lui Sevil Shhaideh. Mă interesează zâmbetul.

Pentru că zâmbetul acesta îmi spune mie, un simplu privitor, că discuția despre primul ministru desemnat nu e una pentru alegerea celei mai bune opțiuni pentru țară, ci una a jocurilor de orgolii. Că nu e o cântărire a argumentelor pro și contra români, ci o flexare de mușchi. Și că, la final, președintele nu se poate abține să nu le râdă în nas celor de la PSD: „V-am făcut-o!” Nu țara îi interesează pe ei, ci să le dea un bobârnac adversarilor politici.

Iar asta, dragii mei, este mai grav decât însăși numirea sau ne-numirea.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cine conduce SUA?

Am revăzut un text din 19 mai al jurnalistei Sorina Ruxandra Matei, care începe să fie menționată și pe bloguri. Textul este despre o postare de pe X a unor conservatori americani, care se referă la evenimentele politice din România și este intitulată „Lovitura de stat tăcută a UE în România”. Redau mai jos conținutul acestei postări , așa cum a fost tradusă ea de Sorina Ruxandra Matei, cu avertismentul că este destul de mult de citit: O țară nu poate apăra democrația distrugând-o. Și nici nu poate combate ingerințele devenind sabotorul principal. Acestea nu sunt paradoxuri. Ele reprezintă realitatea politică a României post-electorale din 2025, unde voința poporului a fost călcată în picioare de o uniune de tehnocrați, presiuni ale serviciilor secrete străine și fiat judiciar. Aceasta nu este democrație. Este o imitație a democrației, proiectată pentru optică și rezultate controlate. Să analizăm faptele cu atenție. La 24 noiembrie 2024, alegătorii români l-au ales pe Călin Georgescu,...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Două perspective legate de Viktor Orban

Astăzi, de Paște, au loc alegeri în Ungaria și este un test de foc pentru premierul maghiar în funcție, Viktor Orban. Pe de o parte, acesta beneficiază de susținerea conservatorilor, inclusiv a SUA prin Donald Trump și J. D. Vance. Pe de alta, este blamat de către globaliști, în frunte cu liderii UE. Perspectiva 1 ( Crina Dobre, Facebook ): Prezență mare la vot în Ungaria. Asta înseamnă posibilitate mică de fraudă. Cum progresiștii sunt mai puțini decât tradiționaliștii (încă), probabil că ungurii au ieșit să-și apere țara de prădătorii banilor lor, Ucraina via Bruxelles, văzând ei atâta concentrare de forțe pro-europene în capitală, de zici că a devenit Ungaria miezul planetei brusc. Și noi reușisem, dar ne-au anulat alegerile. Perspectiva 2 ( Ștefăniță Radu, Facebook ): 56% prezență la Budapesta la ora 13.00. 54% per total Ungaria. 14% peste scrutinul din 2022. Cozi enorme la centrele de votare din mediul urban. E un covârșitor vot anti-Putin și pentru Europa. Orbănele, suie-te în a...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Litera C la putere

Pentru că blogul ăsta se numește Conectat și deci începe cu litera C, vreau să vă spun că în ultimul timp litera C a devenit cea mai importantă literă din țara noastră. Pentru că avem atâtea nume de prestigiu care încep cu C, nume de foști și actuali politicieni, miniștri, președinți de partid și prim-miniștri: Câțu, Câciu, Ciucă și Ciolacu! Serios acuma, nu-mi explic cum de au apărut toți ăștia și de unde. Cum de s-a nimerit ca toți să aibă astfel de nume, de cafea, de cacao cu lapte sau de ce mai doriți dvs, ca să înceapă tot cu c! Lăsăm la o parte calitatea morală, etică, intelectuală și profesională a acestor oameni, pentru că nu despre asta e vorba: ei au apărut din masa generală a politicienilor dâmbovițeni, de care nu se deosebesc prea mult nici la bine, nici la rău. Sunt ca orice politician român, for better or worse. Dar cum de s-au aliniat planetele și poartă toți astfel de nume căcănii? Adică maro, cafenii, ca să nu avem probleme. Anii trecuți puteam spune că este generația...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe