Intrând la Adrian Năstase pe blog pentru a vedea care-i opinia lui despre retragerea statutului de utilitate publică a Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale (ADIRI), care cred că era condusă de el sau avea ceva legături cu el, am dat peste o mențiune despre Bolojan, din care vă citez o scurtă secvență:
Nu l-am atacat public de la preluarea mandatului pentru că știu ca a avut o sarcină grea, fiind intre ciocan și nicovală. Dar cred că a greșit, neacceptând să aibă lângă el și pe cineva care să contrabalanseze, prin viziune, măsurile “contabile” adoptate.
Vă dau citatul ăsta pentru că, deși nu sunt un fan al lui Năstase, sunt total de acord cu ce zice aici. Bolojan, deși e susținut de multă lume (ca alternativă la suveraniști, cred, sau poate pe filiera USR, că a avut mulți miniștri useriști în guvern), nu a fost un premier priceput. Măsurile lui au fost de administrator. Sau de om care execută, nu de om care gândește și planifică.
 |
| De la © European Union, 1998 – 2026, Wikimedia |
De exemplu, una din măsurile lui de redresare economică a fost creșterea TVA-ului la majoritatea produselor și serviciilor, de la 19% sau cât era la 21%. Rezultatul? Lumea a cumpărat mai puțin, pentru că un TVA crescut determină scăderea consumului. Cumpărând mai puțin, banii încasați de stat din TVA-ul mărit au fost mai puțini decât cei pe care-i încasa înainte să mărească TVA-ul.
Aici se vede clar lipsa de viziune și planificare. Un strateg bun ar fi acționat chirurgical. În loc să crești birurile oamenilor care nu pot plăti, mai bine eficientizezi ceea ce merge rău. Decât să crești TVA-ul, mai bine îl recuperezi de la răii platnici. Dar se atinge cineva de ei? În plus, zero investiții în economie, industrie etc. Din astfel de măsuri din pix, care doar cresc taxele, nu poți relansa o economie aflată în colaps.
În ciuda a orice s-ar zice, demiterea guvernului Bolojan a fost și este o măsură necesară. Nu există că intrăm în criză sau trecem pe mâna celor de la AUR sau altceva: omul nu se ridică la înălțimea scaunului, punct. Și nu zice nimeni să vină Simion în locul lui. Dar găsiți pe cineva capabil, sau ne scufundăm de tot.
O altă problemă a lui Bolojan a fost încăpățânarea. După ce că ești mic și ai perspective înguste (sper să mi se scuze această caracterizare pe care i-o fac: pe de o parte e un om politic iar eu sunt un simplu român, iar pe de alta acesta e un blog în care îmi exprim niște opinii subiective, nu verdicte absolute; deci, asta e opinia mea despre dumnealui), nici nu ești dispus să înveți, ci ții cu dinții de drumul tău simplu tot înainte.
În sfârșit. Drum bun și cale bătută. Iar cei care îl susțineți necondiționat pe net, mai luați și pulsul societății și al oamenilor simpli de pe stradă, care trăiesc de la un salariu la altul sau cărora nu le ajunge pensia pentru medicamente și bunuri de strictă necesitate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu