Treceți la conținutul principal

Omul cu un cap imens

Am văzut la cineva pe Facebook imaginea unui om care avea un cap imens. Bine, dimensiunile fizice ale capului respectiv erau perfect normale. La altceva mă refer prin imensitate. Dar mai bine să vă arăt poza:

cap cu pagini

Gura capului din imaginea de mai sus arată ca și cum ar fi alcătuită din multe pagini de reviste. Și dacă vă uitați cu atenție, o să observați că nu numai gura, ci întreaga lui față este asemenea unei cărți. Toată zona capului cuprinde de fapt o multitudine de file colorate. De exemplu, bărbia și parta de lângă ochi nu este netedă ci stratificată, ca și cum ar avea niște riduri paralele, care se întind de la urechea stângă la cea dreaptă. Iar cu degetul mic omul își deschide puțin și niște pagini de deasupra ochiului drept. Așadar, am zis că are un cap imens pentru că a tixit o grămadă de informații în el, simbolizate de acele pagini.

Sigur, din punctul ăsta de vedere putem spune că orice om are un cap imens. Gândiți-vă la câte informații poate cuprinde creierul nostru. Într-o cutie craniană de nici un metru cub încape un întreg univers, cu stele, planete, galaxii, și chiar lumi imaginare, care nu-și au corespondentul în universul fizic. O condensare la o scară de mărimi incredibilă. Altfel, imaginea pare un pic horror când o vezi prima dată, dându-ți senzația că ai în față un monstru. Dar dincolo de aparența ei terifiantă, cred că mesajul este unul de cu totul altă factură.

Uitați-vă la ce fel de informații are în cap omul acesta. Putem specula că paginile de revistă conțin reclame, modă, cancan, minciuni, manipulare, rețete de bucătărie, informații senzaționaliste sau superficiale dar cu titluri ademenitoare (clickbait) și tot ce ne servește de obicei mass-media actuală, la grămadă. Iar noi asimilăm aceste informații ca un burete și apoi ele devin substanța creierului nostru. Suntem ceea ce consumăm, adică suntem produsul televizorului. Iar asta este, poate, cu mult mai horror decât imaginea de mai sus.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cine conduce SUA?

Am revăzut un text din 19 mai al jurnalistei Sorina Ruxandra Matei, care începe să fie menționată și pe bloguri. Textul este despre o postare de pe X a unor conservatori americani, care se referă la evenimentele politice din România și este intitulată „Lovitura de stat tăcută a UE în România”. Redau mai jos conținutul acestei postări , așa cum a fost tradusă ea de Sorina Ruxandra Matei, cu avertismentul că este destul de mult de citit: O țară nu poate apăra democrația distrugând-o. Și nici nu poate combate ingerințele devenind sabotorul principal. Acestea nu sunt paradoxuri. Ele reprezintă realitatea politică a României post-electorale din 2025, unde voința poporului a fost călcată în picioare de o uniune de tehnocrați, presiuni ale serviciilor secrete străine și fiat judiciar. Aceasta nu este democrație. Este o imitație a democrației, proiectată pentru optică și rezultate controlate. Să analizăm faptele cu atenție. La 24 noiembrie 2024, alegătorii români l-au ales pe Călin Georgescu,...

Două perspective legate de Viktor Orban

Astăzi, de Paște, au loc alegeri în Ungaria și este un test de foc pentru premierul maghiar în funcție, Viktor Orban. Pe de o parte, acesta beneficiază de susținerea conservatorilor, inclusiv a SUA prin Donald Trump și J. D. Vance. Pe de alta, este blamat de către globaliști, în frunte cu liderii UE. Perspectiva 1 ( Crina Dobre, Facebook ): Prezență mare la vot în Ungaria. Asta înseamnă posibilitate mică de fraudă. Cum progresiștii sunt mai puțini decât tradiționaliștii (încă), probabil că ungurii au ieșit să-și apere țara de prădătorii banilor lor, Ucraina via Bruxelles, văzând ei atâta concentrare de forțe pro-europene în capitală, de zici că a devenit Ungaria miezul planetei brusc. Și noi reușisem, dar ne-au anulat alegerile. Perspectiva 2 ( Ștefăniță Radu, Facebook ): 56% prezență la Budapesta la ora 13.00. 54% per total Ungaria. 14% peste scrutinul din 2022. Cozi enorme la centrele de votare din mediul urban. E un covârșitor vot anti-Putin și pentru Europa. Orbănele, suie-te în a...

Mi s-a luat un interviu

Au trecut deja două săptămâni (și o zi) de când mi s-a luat un interviu, de fapt de când a fost publicat (că interviul efectiv l-am dat cu o zi înainte, sâmbătă seara), și n-am scris nicăieri despre asta, așa că o fac acum, aici. Este vorba de interviul acordat unui Comentator Amator , căci așa își zice persoana respectivă, pe teme de blogging în general și „cine ești tu” în particular.