Într-o zi, merg eu frumos la Kaufland cu bicicleta, pentru niște cumpărături ușoare. Îmi las bicicleta în zona de parcare a bicicletelor, o securizez cu un cordon anti-furt, și intru în magazin, dar uit în coșul de bagaje al bicicletei o plasă pe care o aveam rămasă acolo. Îmi aduc aminte de ea pe parcurs, în timp ce făceam cumpărături. Nu-i nimic, o s-o am la ieșire. După cum v-ați dat deja seama, sunt român, și, ca orice român, am plase și pungi. Am chiar o pungă în care țin alte pungi, iar plasele le refolosesc până când ajung într-o condiție în care nu le mai pot refolosi, iar atunci le arunc, adeseori după ce le umplu cu gunoi menajer. Așadar, o plasă la mine este campioană multiplă la cumpărături, după care sac menajer. Nu văd care-i șmecheria în a arunca plasele și a cumpăra altele noi la fiecare drum în magazin. Refolosindu-le, economisesc bani și reduc cantitatea de plastic cu care poluăm planeta. Dar să închid paranteza și să revin la poveste. După ce am ieșit din magazin, am...
La curent cu internetul și viața