Într-o zi, merg eu frumos la Kaufland cu bicicleta, pentru niște cumpărături ușoare. Îmi las bicicleta în zona de parcare a bicicletelor, o securizez cu un cordon anti-furt, și intru în magazin, dar uit în coșul de bagaje al bicicletei o plasă pe care o aveam rămasă acolo. Îmi aduc aminte de ea pe parcurs, în timp ce făceam cumpărături. Nu-i nimic, o s-o am la ieșire. După cum v-ați dat deja seama, sunt român, și, ca orice român, am plase și pungi. Am chiar o pungă în care țin alte pungi, iar plasele le refolosesc până când ajung într-o condiție în care nu le mai pot refolosi, iar atunci le arunc, adeseori după ce le umplu cu gunoi menajer. Așadar, o plasă la mine este campioană multiplă la cumpărături, după care sac menajer. Nu văd care-i șmecheria în a arunca plasele și a cumpăra altele noi la fiecare drum în magazin. Refolosindu-le, economisesc bani și reduc cantitatea de plastic cu care poluăm planeta. Dar să închid paranteza și să revin la poveste. După ce am ieșit din magazin, am...